DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina]. Vezi definitia »

ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec. Vezi definitia »

CULTURALIZÁRE, culturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) culturaliza și rezultatul ei; răspândire a culturii; instruire. – V. culturaliza. Vezi definitia »

IMPLICÁRE, implicări, s. f. Acțiunea de a implica și rezultatul ei. – V. implica. Vezi definitia »

ÎNFRẤNGERE, înfrângeri, s. f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – V. înfrânge. Vezi definitia »