FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. – Lat. foras „afară”. Vezi definitia »

STROFANTÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din strofant, folosit în medicină. (< fr. strophantine) Vezi definitia »

paciénță (paciénțe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști). Vezi definitia »

ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif. Vezi definitia »

lángră s.f. (înv., pop.) 1. zgomot, larmă. 2. haimana, vagabond. 3. flămând, nemâncat. Vezi definitia »