Definita cuvantului nomenclatură
NOMENCLATÚRĂ2, nomenclaturi, s.f. Totalitatea posturilor de conducere în organele de partid și de stat din fosta URSS și țările satelite. ♦ Grup social cu prerogative excepționale în regimurile de tip sovietic sau totalitare. – Din fr. nomenclature.
Sursa: Petro-Sedim
Sursa: Petro-Sedim
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclatură
RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance]. Vezi definitia »
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia. Vezi definitia »
VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia. Vezi definitia »
șógoră, șógore, s.f. (reg.) cumnată. Vezi definitia »
dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »