Definita cuvantului blum
BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu blum
PANTÚM s. n. poezie lirică în formă fixă, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor și care dezvoltă paralel două serii de imagini, două teme distincte și contrastante. (< fr. pantoum) Vezi definitia »
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »
MÚNDIUM s.n. Puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic. [Pron. -di-um. / < germ. Mundium]. Vezi definitia »
CUÁNTUM s. n. cantitate, nivel, sumă la care se ridică o cheltuială, un credit. (< fr., lat. quantum) Vezi definitia »
POSTLIMÍNIUM s.n. (În dreptul roman) Redobândire retroactivă a drepturilor cetățenești de către o persoană înstrăinată (prin captivitate, exil etc.), la înapoierea în patrie. [Pron. -ni-um. / < lat. postliminium]. Vezi definitia »