JONCȚIUNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. Vezi definitia »

REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition) Vezi definitia »

PARALIPOMÉNE s.n.pl. 1. Cărțile istorice ale Bibliei. 2. Operă care constituie continuarea sau completarea unei opere precedente. [< fr. paralipomènes, it. paralipomeni]. Vezi definitia »

INGRESIÚNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din fr. ingression, lat. ingressio, -onis. Vezi definitia »

TRANSGRESIÚNE s.f. Invadare a uscatului de către apele mării. [Cf. fr. transgression, lat. transgressio – trecere peste ceva]. Vezi definitia »