crihán, criháne, s.n. (reg.) bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troșmei. Vezi definitia »

trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă. Vezi definitia »

RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien. Vezi definitia »

LEDIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul mijlociu al eocenului. (< fr. lédian) Vezi definitia »

daraban, darabani s. m. (deț.) gardian. Vezi definitia »