CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar. Vezi definitia »

CONTRASEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care contrasemnează. (după fr. contresignataire) Vezi definitia »

DOMICILIÁR, -Ă adj. referitor la domiciliu. (< fr. domiciliaire) Vezi definitia »

sudár, sudáre, s.n. (înv.) 1. giulgiu. 2. batistă (de șters sudoarea). Vezi definitia »

CENZITÁR, -Ă adj. care se bazează pe sens. ♦ sistem ~ = sistem electoral în care dreptul de vot al cetățenilor era stabilit în funcție de averea lor. (< fr. censitaire) Vezi definitia »