sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77). Vezi definitia »

PENÁR s.n. Cutiuță în care se păstrează penițele, tocurile, creioanele etc. [Var. penal s.n. / după germ. Pennal]. Vezi definitia »

zvonár (rar) s. m., pl. zvonári Vezi definitia »

SUBLOCATÁR, -Ă s. m. f. subchiriaș. (după fr. sous-locataire) Vezi definitia »

TIMÁR², timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din fr. timares. Vezi definitia »