TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. Vezi definitia »

TRIPERÍE s.f. Secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. [Gen. -iei. / < fr. triperie]. Vezi definitia »

DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

PLEIOTROPÍE s. f. capacitate a unei gene de a condiționa apariția concomitentă a mai multor caractere ereditare; pleiotropism. (< fr. pléiotropie) Vezi definitia »

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá. Vezi definitia »