păiálă, păiéli, s.f. (reg.) strângere a paielor rămase pe arie după treierat. Vezi definitia »

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, &§x03B4;) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »

brázdă (brázde), s. f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s. n. (fierul plugului); brăzdător, s. n. (brăzdar); brăzdătură, s. f. (brazdă); brăzdoi, s. n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

SIMILIPIÁTRĂ s. f. tencuială de ipsos și praf cu aspect de piatră naturală. (după fr. similipierre) Vezi definitia »

ACRIDÍNĂ s. f. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici. (< fr. acridine) Vezi definitia »