BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae). Vezi definitia »

șeptezéci (= șaptezeci) num. card. Vezi definitia »

tolocí (-césc, -ít), vb. – A lăsa vitele pe o țarină pentru a o îngrășa cu baliga lor. Rut. toločiti, rus. toločitĭ „a călca în picioare”, din sl. (sb.) tlačiti, cf. stîlci (Cihac, II, 416; Tiktin). Pare să se fi simțit în rom. ca o creație expresivă, în legătură cu dolo(fan) „durduliu”, golo(gan) „monedă” etc. – Der. toloacă, s. f. (ogor negru; izlaz), în Mold., din rut., rus. toloka „iarbă călcată în picioare”, pol. tlok „pîrloagă”; tologi, vb. (a călca, a bătători semănăturile; refl., a se trînti, a se întinde, a se culca), var. a lui toloci; tolăni, vb. refl. (a se trînti, a se întinde, a se culca), cu suf. expresiv -ni (legătura cu tc. arab. tulani „în lungime”, sugerată de Bogrea, Dacor., IV, 854, nu pare posibilă); toloșcan, adj. (leneș; durduliu, dolofan); toloban, s. m. (Trans., ciorap gros pentru opinci). Cea mai mareparte din aceste cuvinte circulă numai în Mold. Vezi definitia »

VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Vezi definitia »

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic. Vezi definitia »