șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș). Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence]. Vezi definitia »

PAPÍLĂ s.f. 1. Proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, care dă pielii sensibilitate. 2. Mică protuberanță rigidă alungită de pe suprafața unor părți ale plantei. [< fr. papille, cf. lat. papilla]. Vezi definitia »

HEGÍRĂ s.f. Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina în anul 622 e.n. [Var. egiră s.f. / < fr. hégire, cf. ar. hedjra – fugă]. Vezi definitia »

prostăláncă s.f. (reg.) femeie proastă, toantă, nătângă. Vezi definitia »