MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale. Vezi definitia »

SEMÁNTICĂ, semantici, s.f. v. semantic (I). [DEX'98] Vezi definitia »

HIDROIZOHÍPSĂ s. f. curbă care unește punctele cu același nivel ale pânzei freatice de pe un teritoriu. (< fr. hydroisohypse) Vezi definitia »

HORMONOPOIÉZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse) Vezi definitia »

BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-] Vezi definitia »