HEXAMOTÓR adj., s.n. (Avion) cu șase motoare. [Cf. fr. hexamoteur]. Vezi definitia »

ELEBÓR s.m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; (pop.) spânz. [< fr. ellébore]. Vezi definitia »

INFRASONÓR, -Ă adj. referitor la infrasunete; infrasonic. ♦ oscilații ĕ = oscilații supersonice. (< fr. infra-sonore) Vezi definitia »

SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor. Vezi definitia »

RADIOAMATÓR, radioamatori, s. m. Persoană care, ca amator, stabilește legături între o stație de radio² proprie și o stație de radio² străină, cu scopul de a comunica în bune condiții cu aceasta, de la o distanță cât mai mare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radio-amateur, germ. Radioamateur. Vezi definitia »