FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. Vezi definitia »

STREMURÁRE s. f. v. strămurare. Vezi definitia »

înștiințare, înștiințări s. f. (intl.) sentință de condamnare penală. Vezi definitia »

PUȘCĂRÍRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări. Vezi definitia »

REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta. Vezi definitia »