PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși. Vezi definitia »

ȘNIT, 1.Jumătate dintr-o halbă cu bere. 2.Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 3.Ștanță. 4.Partea putredă dintr-un buștean (prin Bucovina). Vezi definitia »

DELINEÁVIT s.n. Termen care însoțește în colțul de jos al unei gravuri numele autorului. [Pron. -ne-a-. / < lat. delineavit – a desenat]. Vezi definitia »

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit. Vezi definitia »

DÉBIT² s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit) Vezi definitia »