struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori). Vezi definitia »

plămădéț, plămădéți, s.m. (reg.) 1. aluat. 2. copaie în care se frământă aluatul. 3. (fig.; înv.) persoană care deformează realitatea, care scornește, exagerează. Vezi definitia »

ERZÁȚ s. n. surogat (de cafea). (< germ. Ersatz) Vezi definitia »

scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

CĂȘÚȚ, cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș. – Caș + suf. -uț. Vezi definitia »