BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș. Vezi definitia »

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés. Vezi definitia »

preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

mănuncheáș (persoană) s. m. (pl. mănuncheași) Vezi definitia »

INDUSTRIÁȘ, industriași, s. m. Proprietar, conductor al unei întreprinderi industriale; fabricant, industrios. ♦ (Înv.) Meseriaș, meșteșugar. [Pr.: -tri-aș] Industrie + suf. -as. Vezi definitia »