luni s. f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Pușcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948. Vezi definitia »

ÎMPĂINJENÍ vb. IV. v. împăienjeni. Vezi definitia »

în pană de bani expr. rămas fără bani înaintea zilei de salariu / de pensie; lefter. Vezi definitia »

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc., a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”. Vezi definitia »

CEVENI (CÉVENNES [seven]), Munții ~, masiv muntos în SE Masivului Central francez, alcătuit din roci cristaline și calcare; se prezintă ca o serie de platouri înclinate spre S. Lungime: c. 150 km. Alt. max.: 1.702 m (vf. Lozère). Zăcăminte de huilă. Pomicultură. Creșterea animalelor. Parc național. Vezi definitia »