FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »

ETÚVĂ s. f. aparat, încăpere în care se produce o temperatură ridicată, pentru dezinfectare, sterilizare etc. (< fr. étuve) Vezi definitia »

ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade. Vezi definitia »

PĂLĂMÍDĂ¹, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida. Vezi definitia »

BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne) Vezi definitia »