FÁZĂ s.f. Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor. ♦ Fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă. [< fr. phase, cf. gr. phasis – aparență]. Vezi definitia »

CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar]. Vezi definitia »

PIROXILÍNĂ s.f. (Chim.) Amestec de esteri nitrici ai celulozei, folosit în industrie la fabricarea explozivilor, a lacurilor etc. [< fr. pyroxiline]. Vezi definitia »

ANTIPIÉSĂ s. f. piesă de teatru care nu ține seama de procedeele artistice tradiționale; parodie a unei piese. (< fr. antipièce) Vezi definitia »

PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica. Vezi definitia »