AMULÉTĂ s. f. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș. (< fr. amulette, lat. amuletum) Vezi definitia »

mócniță adv. (reg.) (în expr.) a tăcea mocniță = a nu scoate niciun cuvânt. Vezi definitia »

TERȚIADÉCIMĂ s.f. (muz.) interval care cuprinde 13 trepte (o sextă peste octavă); treapta a 13-a de la o treaptă dată. (< lat. tertiadecima) Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse]. Vezi definitia »

paceaúră (-re), s. f. – 1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura. Vezi definitia »