NEC s.n. v. neck. Vezi definitia »

REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). [Pl. -curi. / < germ. Reck]. Vezi definitia »

UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. Vezi definitia »

calembéc s. m. – Specie de arbore exotic. Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155); cf. it. calambucco. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

romféc s.f. (înv.) sabie, paloș. Vezi definitia »