Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
DESTINÁȚIE, destinații, s. f. 1. Întrebuințare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio. Vezi definitia »
scenăríe, scenăríi, s.f. (înv.) 1. punere în scenă a unui spectacol dramatic; scenariu. 2. decor montat pe scenă. Vezi definitia »
MINUTERÍE, minuterii, s. f. Parte a unui ceasornic care imprimă minutarelor mișcarea de rotație, – Din fr. minuterie. Vezi definitia »
CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia) Vezi definitia »
CONÉXIE s.f. v. conexiune. Vezi definitia »