DIOSCÚRI s.m.pl. (Mit.) Supranumele lui Castor și Polux. [< fr. dioscures < gr. dioskouroi – copiii lui Zeus]. Vezi definitia »

NEMERÍ vb. IV v. nimeri. Vezi definitia »

FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări. Vezi definitia »

a înghiți cu noduri expr. 1. a suporta cu necaz / cu amărăciune o durere / o umilință (fără a putea riposta). 2. a mânca în silă / cu mare greutate. Vezi definitia »

Calugari catolici din ordinul franciscanilor. Vezi definitia »