ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș. Vezi definitia »

POTCÁȘ, -Ă, potcași, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) poznaș sau, p. ext., supărăcios, arțăgos. – Potcă + suf. -aș. Vezi definitia »

bruș (brúși), s. m. – 1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă). Vezi definitia »

réndeș, -ă, réndeși, -e, adj. (pop.) (vită) care are coarne lungi, drepte. Vezi definitia »

greș², greși, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri. Vezi definitia »