REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare. Vezi definitia »

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer. Vezi definitia »

SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare]. Vezi definitia »

a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit. Vezi definitia »

REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca]. Vezi definitia »