Definita cuvantului dobitoc
DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dobitoc
ióc adv. – Nimic, defel, cîtuși de puțin. – Megl. ioc. Tc. yok (Ronzevalle 177; DAR), cf. cuman. yok (Kuun 68). Vezi definitia »
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. Vezi definitia »
pritóc, pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep). Vezi definitia »
loc unde cineva lasa pe altcineva sa stea . gazdui+suf.re Vezi definitia »
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. Vezi definitia »