OJÓC s. n. v. ojog. Vezi definitia »

cotróc, cotroáce, s.n. (reg.) adăpost, culcuș. Vezi definitia »

breloc Vezi definitia »

ciopóc, ciopócuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele țăranului. Vezi definitia »

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »