POLARIZÓR s.n. Aparat pentru obținerea luminii polarizate; polarizator. [Cf. fr. polariseur]. Vezi definitia »

aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre Vezi definitia »

CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator. Vezi definitia »

SFOR² s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor. Vezi definitia »

COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur. Vezi definitia »