STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator. Vezi definitia »

SĂLTĂTÓR, -OÁRE, săltători, -oare, adj. (Rar) Săltăreț. – Sălta + suf. -ător. Vezi definitia »

TOREADÓR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador) Vezi definitia »

ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, întrebuințat la dezinfectare, la acoperirea suprafețelor cu vopsele etc. – Din atomiza + suf. -(a)tor. Vezi definitia »

OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur]. Vezi definitia »