MINIJÚPĂ s. f. fustă foarte scurtă. (< fr. mini-jupe) Vezi definitia »

CÓXĂ s.f. Prima articulație de la picioarele insectelor. [< lat. coxa]. Vezi definitia »

páoră, páore, s.f. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru pământ, egală cu 32 de iugăre. Vezi definitia »

flácără (-ắcări), s. f. Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Lat. facŭla, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, cf. flămând, și it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca. – Der. flăcărá, vb. (a arde, a scoate flăcări); flăcăríe, s. f. (vîlvătaie); flăcărós, adj. (rar, care scoate flăcări); înflăcărá, vb. (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415] Vezi definitia »

dvéră (-re), s. f. – Poartă din trei părți care ascunde altarul credincioșilor. – Var. dveară. Sl. dvĕrĭ (Tiktin; Candrea), pl. dveri, cu sing. analogic (Byck-Graur 36). Vezi definitia »