acantopterigiéni s.m. pl. ordin de pești osoși cu înotătoarea dorsală spinoasă. (< fr. acanthoptérygiens) Vezi definitia »

hohăní pers. 3 sg. hohănéște, vb. IV (reg., înv.) a necheza. Vezi definitia »

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. Vezi definitia »

oșení, oșenésc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă). Vezi definitia »

izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. Vezi definitia »