EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. Vezi definitia »

ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de]. Vezi definitia »

FOTOGRAFIÁ vb. I. tr. A fixa imaginea unui obiect, unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă cu ajutorul unui sistem de lentile. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. photographier]. Vezi definitia »

speriá (-ii, -át), vb. – A înspăimînta, a înfricoșa, a uimi, a fi surprins. – Var. spăria, pers. I, speriu, spariu, spai(u). Mr. aspar, aspăreare, megl. spar, spărui, spăreari. Origine incertă. Pare să fie vorba de un lat. expavēre (Tiktin; REW 3036, art. suprimat), dar der. este dificilă (se presupune un rezultat spaiu › spariu ca în habet › are, sau o disimilare expavēre › *exparēre, care pare inadmisibilă). Fazele intermediare propuse de Cihac, I, 44 (lat. *expavĭlāre) și de Candrea (lat. expavorare) par și mai puțin convingătoare. Mai probabil e vorba de o confuzie între mai multe cuvinte lat., ca expārēre ‹ pārēre „a părea”, sau experῑre „a experimenta”. Uz general (ALR, I, 90), dar cu numeroase var. locale. Der. sperietoare, s. f. (momîie; paiață, pocitanie); sperietură, s. f. (speriat, uimire); sperios, adj. (fricos; timid); speriuș, s. n. (spaimă, frică). Vezi definitia »

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier]. Vezi definitia »