HIPARIÓN s.m. (Pal.) Gen de mamifer fosil, strămoș al calului. [Pron. -ri-on. / < fr. hipparion, cf. gr. hippos – cal]. Vezi definitia »

ENEAGÓN s. n. poligon cu nouă laturi. (< fr. ennéagone) Vezi definitia »

LEGHIÓN s.n. v. legiune. Vezi definitia »

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritorul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochtone. Vezi definitia »

EPIPLÓON s.n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. Vezi definitia »