REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia]. Vezi definitia »

PAIÉTĂ s.f. Piesă mică metalică sau de sticlă cu gaură la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le înfrumuseța. [< fr. paillette]. Vezi definitia »

CROMOSFÉRĂ s.f. Strat incandescent gazos de culoare roză situat în jurul Soarelui și care se poate vedea numai în timpul eclipselor totale de Soare. [< fr. chromosphère, cf. gr. chroma – culoare, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica. Vezi definitia »

CONDRIOLÍZĂ s. f. distrugere a unui condriom. (< fr. chondriolyse) Vezi definitia »