CIONTÍ vb. IV. v. ciunti. Vezi definitia »

pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare). Vezi definitia »

BÎLVĂNEȘTI, com. în jud. Mehedinți; 1.353 loc. (1991). Vezi definitia »

piștí, piștésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a țîșni, a ieși la suprafață. 2. (despre recipiente, terenuri, găuri etc.) a lăsa să picure, să curgă încet sau să țâșnească un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scăpa pe el (ea); (despre păsări) a murdări cu găinaț, a se găinăța. 4. (reg.) a se mișca, a se urni (dintr-un loc). Vezi definitia »

INTERVERTÍ, intervetesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere. Vezi definitia »