Definita cuvantului bogomilism
BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bogomilism
PEISAGÍSM s. n. arta peisajului. (< fr. paysagisme) Vezi definitia »
OTZOVÍSM s.n. Curent oportunist, născut în anii reacțiunii (1908-1912) în sânul partidului bolșevic. [< germ. Otsowismus, cf. rus. otzivati – a rechema]. Vezi definitia »
MANILOVÍSM s. n. Atitudine pasivă față de realitate, dominată de sentimentalism și de visare deșartă. – Manilov (n. pr.) + suf. -ism (după rus. manilovșcina). Vezi definitia »
MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul. 2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< fr. manichéisme) Vezi definitia »
NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism]. Vezi definitia »