bleándă (blénde), s. f. – 1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele). Vezi definitia »

PROBOSCÍDĂ s.f. (Zool.) Trompa elefantului. ♦ Trompa insectelor. [< fr. proboscide, cf. gr. proboskis, -idos]. Vezi definitia »

NECROFÍTĂ adj., s. f. (ciupercă saprofită) care se hrănește pe țesuturile gazdei omorâte în prealabil, cu ajutorul unor enzime. (< fr. nécrophyte) Vezi definitia »

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = prima armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence. Vezi definitia »

CHÍSĂLIȚĂ s. f. – v. chiseliță. Vezi definitia »