baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

LIMPEZÍȘ, limpezișuri, s. n. (Rar) 1. Întindere de apă limpede. 2. Suprafață de teren netedă, lipsită de vegetație; loc deschis. 3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. – Limpezi + suf. -iș. Vezi definitia »

PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (Înv. și pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. -aș. Vezi definitia »

HÁITOȘ, -Ă, haitoși, -e, adj. V. haidoș. Vezi definitia »

STRUNGĂRÁȘ, strungărași, s. m. Diminutiv al lui strungar². Vezi definitia »