FOND, fonduri, s. n. I. 1. (În corelație cu formă) Conținut. ◊ Articol de fond = articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esențială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzând toate cuvintele cu mare frecvență care denumesc, de obicei, noțiuni fundamentale și care sunt, în general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate și cu multe expresii și locuțiuni. ◊ Loc. adv. În fond = în realitate, de fapt. 2. Totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care servește drept decor în desfășurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acțiunilor și a altor acțiuni de valoare. 4. Nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanțe mari și care necesită o deosebită rezistență fizică. 5. (Fiz.) Radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau o măsurare. II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ◊ Expr. (Fam.) A fi în fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii. ◊ Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. – Din fr. fond. Vezi definitia »

SEMIFÓND s. n. Denumire generală a probelor sportive (de atletism, natație, ciclism etc.) pe distante medii. – Semi- + fond (după fr. demi-fond). Vezi definitia »

CHATEAUBRIAND s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án] – Cuv. fr. Vezi definitia »

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine¹ (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt. Vezi definitia »

GRUND s. n. 1. Primul strat de material care se aplicĂ� pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmeazĂ� a fi vopsite. â�� strat de vopsea albĂ� care se întinde pe o pânzĂ� înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidĂ�rie, peste care se aplicĂ� tencuiala propriuâ��zisĂ�. -Din germ. Grund Vezi definitia »