LEXIC²(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)
Sursa: MDN | Permalink

LÉXIC¹ s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr. lexique)
Sursa: MDN | Permalink

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.
Sursa: DEX '98 | Permalink

LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular].
Sursa: DN | Permalink

léxic (-ce), s. n. – Vocabular. – Var. (înv.) lexicon. Fr. lexique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).
Sursa: DER | Permalink