alăturíș adv. (reg.) alături, într-o parte Vezi definitia »

hațáș¹, hațáșuri și hațáșe, s.n. (reg.) 1. cărare prin pădure făcută de viețuitoare (lupi, urși, ciute etc.). 2. drum de munte (făcut de oi). 3. potecă prin pădure (făcută de om). 4. drum râpos. Vezi definitia »

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș. Vezi definitia »

PEȘ s. n. (Pop.; în loc. adv.) Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic. – Din tc. peș. Vezi definitia »

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș. Vezi definitia »