tártor (-ri), s. m. – 1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s. f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

MODULATÓR, -OÁRE adj. Care modulează. // s.n. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează o modulație (2). [Cf. fr. modulateur, germ. Modulator]. Vezi definitia »

ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur]. Vezi definitia »

SECȚIONÓR, secționoare, s. n. Aparat care întrerupe temporar un circuit electric atunci când el trebuie izolat un anumit timp de restul rețelei. [Pr.: -ți-o-] – După fr. sectionneur. Vezi definitia »

FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur]. Vezi definitia »