MEGARÓN s. n. (în Grecia antică) încăpere principală a casei de locuit, delimitată la intrare de două ziduri sau șiruri de coloane formând o verandă. (< fr. mégaron, fr. megaron) Vezi definitia »

SINCROFAZOTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule, mai puternic decât ciclotronul, al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrotronului și fazotronului. (< fr. synchrophasotron) Vezi definitia »

CRISTALOFÓN s. n. instrument muzical de percuție, asemănător cu xilofonul, care în locul plăcilor de lemn are tuburi de cristal. (< cristal + -fon²) Vezi definitia »

FRANCOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă franceză. (< fr. francophone) Vezi definitia »

ighemón (-ni), s. m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv. – Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s. n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s. f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s. f.; hegemonie, s. f., din fr. Vezi definitia »