ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. Vezi definitia »

pufișór, pufișóri, s.n. (reg.) plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanaș. Vezi definitia »

PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ. Vezi definitia »

IRIGATÓR s. n. aparat pentru clisme și spălături interne. (< fr. irrigateur) Vezi definitia »

TIPĂRITÓR, tipăritori, s. m. (Înv.) Muncitor care lucrează tipare (2). – Tipări + suf. -tor. Vezi definitia »