Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. b. kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
pioncăiálă, pioncăiéli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală. Vezi definitia »
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. - Bleotocări + suf. -eală. Vezi definitia »
BARONEÁSĂ s.f. Femeie având titlu de baron; fiică de baron; baroană. [Cf. it. baronessa]. Vezi definitia »
CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv). Vezi definitia »
KLÍPPĂ s. f. bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (< fr., engl. klippe) Vezi definitia »