baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

ARMENIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, pe Timiș; 3.259 loc. (1991). Expl. de feldspat. Stație de c. f. Vezi definitia »

pătuláș, pătuláșe, s.n. (reg.) 1. coteț pentru porumbei; porumbar, hulubărie. 2. culcuș improvizat de frunze, din paie, din fân etc. bun pentru dormit; pat rudimentar. 3. coș din nuiele împletite. Vezi definitia »

FLUIERÁȘ, (1) fluierașe, s. n., (2) fluierași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui fluier. 2. S. m. Fluierar (1). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -aș. Vezi definitia »

cartuș, cartușe s. n. 1. (deț.) amestec de rugină și var înfășurat într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde. 2. (glum.) virilitate, potență; spermă. 3. v. carton (2.) Vezi definitia »