CUIBÁR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib (1). ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință; cuib (2). – Cuib + suf. -ar. Vezi definitia »

VATICINÁR, -Ă adj. vaticinant. (< fr. vaticinaire, lat. vaticinarius) Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. (Anat.) Înapoia globului ocular. [Cf. it. retrobulbare, lat. retro – înapoi, bulbus – bulb]. Vezi definitia »

PREAMBULÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu un preambul. [< fr. préambulaire]. Vezi definitia »

LUMPENPROLETÁR s.m. Lumpen. [< lumpenproletariat]. Vezi definitia »