pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus. – Cf. păducel. Vezi definitia »

CANICHE (cuv. fr.) [caniș] subst. Rasă de cîini de origine africană cu blana buclată sau franjurată formînd suvițe răsucite (șnur), de culoare neagră, albă, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atîrnă peste obraji. Există trei varietăți, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) și c. pitic (maximum 35 cm). Vezi definitia »

boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR). Vezi definitia »

LÉGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it. lega) Vezi definitia »

zeghe, zeghi s. f. uniformă de deținut. Vezi definitia »